Dafinul sau laurul este un arbust cu frunze verzi tot timpul anului, face parte din familia Lauraceae si este original din bazinul Mediteranean. In Romania este planta de cultura sau crescut in ghiveci, este folosit ca arbust ornamental sau pentru a fi folosit ca si condiment. Creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime. Frunzele sale sunt ondulate pe margini, ovale, au o culoare de verde intens, cele mature capata un luciu specific si sunt aromate daca sunt sfaramate. Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei bobite ovoidale de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Frunzele si fructele contin ulei volatil – bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida). Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.
Indicatii terapeutice Dafin: este recunoscut rolul sau in combaterea durerilor de stomac si imbunatatirea digestiei. Nutrtionistul Eric Favre o recomanda pentru raguseala, pierderea vocii, infectii faringo-amigdaliene, traheo-bronsite, laringite
Mod de folosire: infuzie, pulbere
– Infuzia se face prin fierberea a 3-4 frunze uscate timp de 5 minute in apa clocotita sau vin rosu natural; se pot face inhalatii sau gargara sau se bea o cana de vin fierbinte indulcita cu miere de albine;
– Pulberea, o lingurita de pulbere se amesteca cu coaja unei portocale si se lasa la macerat cateva ore in 500 ml apa, apoi se strecoara, se adauga 1-2 linguri de miere de albine si se bea; ajuta la scaderea febrei, calmarea tusei, impotriva raguselii, durerilor in gat.
Uz intern: – boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern: – foi si boabe – rani, nevralgii dentare, infectii ale gurii, reumatism – sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.
Efecte adverse: – Trebuie folosita o cantitate mica de frunze, intrucat pot da senzatie de voma, utilizate in cantitati necorespunzatoare.