Eram în ultimul an de Şcoală Pedagogică; timpul părea că zboară cu o mare iuţeală şi o dată cu el şi noi, care ajunsesem în pragul tinereţii, vârsta frumoasă a visurilor, a năzuinţelor şi idealurilor, spre care încercam, cu interes, dragoste şi chibzuinţă să ne îndreptăm paşii cu încredere şi optimism, gândind cu o apăsătoare răspundere la nobila profesiune de dascăl, pe care doream cu ardoare să o îmbrăţişăm şi s-o onorăm, de-a lungul îndelungatei noastre cariere, fără să medităm prea mult asupra viitorului şi a surprizelor pe care ţi le oferea societatea, aflată mereu în schimbare şi transformare. Citeşte mai mult…
Sursa: gXrRcpkNXak/din-amintirile-unui-normalist-xxi”>Stiri Gorj si Targu Jiu