Pentru proiectul Terminal, Sorin Vreme a încercat să interpreteze galeria ca pe un spaţiu de evoluţie între instituţia de artă clasică şi arta actuală care trebuie prezentată altfel.
Traseele de vizitare ale galeriei devin trasee vizuale ascunse. Micile cutii luminoase cu însemnele EXIT se transformă în embleme morale pentru un anumit perete, o anumită limbă, şi o anumită divizare.
Există o atenţie nebănuită pentru estetica locului care se traduce prin eleganţa deliberată, efectele de lumină, detalii, şi texturi. Sorin Vreme combină teoria galeriei cu teoria locului – un screening reciproc în care întrebările fără rezoluţii compun un proces fără producţie.
Metodologic, putem vorbi despre ideea unei expoziţii a ideilor, un laborator deschis între artist – galerie – curator, în care nu se interpretează gramatica prestabilită, iar gustul subiectiv al curatorului pentru formă este depăşit şi interogat în permanenţă.
Traseele de vizitare ale galeriei devin trasee vizuale ascunse. Micile cutii luminoase cu însemnele EXIT se transformă în embleme morale pentru un anumit perete, o anumită limbă, şi o anumită divizare.
Există o atenţie nebănuită pentru estetica locului care se traduce prin eleganţa deliberată, efectele de lumină, detalii, şi texturi. Sorin Vreme combină teoria galeriei cu teoria locului – un screening reciproc în care întrebările fără rezoluţii compun un proces fără producţie.
Metodologic, putem vorbi despre ideea unei expoziţii a ideilor, un laborator deschis între artist – galerie – curator, în care nu se interpretează gramatica prestabilită, iar gustul subiectiv al curatorului pentru formă este depăşit şi interogat în permanenţă.
; //–>